De dragul de a simți vântul (41)

#împreunăsuntembine

Zilele acestea triste am chef să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

Azi: Giardini di Zoe în satul Banpotoc, Hunedoara

Cine ar fi crezut că într-un sat relativ izolat din România poți găsi o felie generoasă dinToscana?!

La poalele unui deal un om a visat. A reînviat frăgezimea frunzei într-un poem, a adunat mii de specii de plante în careuri impecabile, a clădit cupole de gard viu, labirinturi și terase, a montat fântâni arteziene, ornamente, bănci și alei de piatră.

Giardini di Zoe sunt grădinile aristocrate desenate de Giovanni Savatelli, un italian îndrăgostit de România, de Zoe, nepoata lui, și de grădinărit. 3,5 hectare (7, dacă includem și pepiniera) de poezie în stil renascentist.

Era vară și era cald, căldura aceea care îmblânzește lumina, care înmoaie linii și culori. Rătăceam printre arbori visați într-o grădină princiară, învăluiți în parfum de trandafiri, cufundați, paradoxal, într-o liniște provincială.

Giardini di Zoe e locul perfect unde poți asculta fascinat cum crește iarba.