De dragul de a simți vântul (39)

#împreunăsuntembine

Zilele acestea triste am chef să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

Azi: Livorno, Italia

Am ajuns la Livorno doar pentru că înainte m-am îndrăgostit de un cântec.

Absolut întâmplător am descoperit piesa lui Bobo Rondelli. Atâta frumusețe și simplitate, atâta cântec și poezie, atâta dragoste și tragedie erau strânse în acest amestec de timpi muzicali... Și chiar după prima audiție am vrut să ajung la Livorno. Nu știu, dar chiar credeam că Livorno nu poate fi decât așa.

Și-acum eram în stare să hoinăresc ore în șir pe străzile imaginate ale orașului, cu case din ce în ce mai familiare și mai amănunțit desenate, pe lângă canale prin pitorescul cartier Nuova Venezia, prin nesfârșita Piazza della Republica, ascultând cu răsuflarea tăiată bărcile ce treceau pe sub ea, prin Fortezza Vecchia scufundată în mare, prin portul plin de pescăruși și pescari, pe plajele prelungite în mare.

Și chiar eram în stare să-mi înfrunt iluziile pe Terrazza Mascagni.