Inteligenţa multiplă (3)

Viziunea pluralistă şi cele nouă inteligenţe izolate de Gardner

Gardner a izolat iniţial şapte inteligenţe, pentru ca ulterior să mai includă una (după ce a verificat-o pe temeiul criteriilor menţionate). Astăzi un alt tip de inteligenţă (a noua) este în curs de definire.

Acestea sunt:

Inteligenţa lingvistică: presupune capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic; a gândi în cuvinte şi a folosi limba în a exprima şi a înţelege relaţii complexe; sensibilitate pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor, sonoritatea, ritmurile limbii; a reflecta asupra folosirii limbii în viaţa de toate zilele. Este inteligenţa cea mai des folosită în comunicare.

Inteligenţa logico-matematică: presupune capacitatea de a opera cu modele, ca categorii şi relaţii, de a grupa şi ordonadate, precum şi de a le interpreta; a gândi la cauză şi efect, a înţelege relaţiile dintre acţiuni, obiecte, idei; abilitatea de a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi de a efectua operaţii matematice şi logice complexe. Implică abilităţi de gândire deductivă şi inductivă, precum şi capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor.

Inteligenţa spaţial-vizuală: presupune capacitatea de a forma un model mental al lumii spaţiale, de a opera folosind un asemenea model, adică de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul reprezentărilor spaţiale şi al imaginii; a gândi în imagini şi a percepe cu acurateţe lumea vizuală; abilitatea de a gândi în trei dimensiuni, de a transforma percepţiile şi de a recrea aspecte ale existenţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei; a lucra cu obiecte.

Inteligenţa muzicală-ritmică: presupune capacitatea de rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul ritmului şi al melodiei; a gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime; a fi sensibil la ton, la intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetelor; abilitatea de a recunoaşte, crea şi reproduce muzica, folosind un instrument sau vocea. Implică ascultare activă şi presupune o legătură puternică între muzică şi emoţii.

Inteligenţa corporal-kinestezică: presupune capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul mişcării; a gândi în mişcări şi a folosi corpul în moduri abile şi complicate. Implică simţul timingului, al coordonării întregului corp şi a mâinilor în executarea mişcărilor, cât şi în manipularea obiectelor.

Inteligenţa naturalistă – cea nou inclusă – : presupune capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul clasificărilor / taxonomiilor şi reprezentărilor din mediul înconjurător; a înţelege lumea naturală, incluzând în acest domeniu interesul pentru plante, animale şi studiile ştiinţifice; abilitatea de a recunoaşte şi de a clasifica indivizi, specii şi relaţii ecologice; a interacţiona eficient cu creaturi vii şi a discerne scheme legate de viaţă şi forţele naturii.

Inteligenţa interpersonală: presupune capacitatea de a rezolva probleme şi a dezvolta produse prin cunoaşterea şi interacţiunea cu ceilalţi; a gândi despre alte persoane şi a le înţelege; a fi capabil de empatie, a recunoaşte diferenţele dintre oameni şi a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibili la motivele, intenţiile şi stările lor. Implică o interacţiune eficientă cu una sau mai multe persoane din familie, cu prieteni sau colegi.

Inteligenţa intrapersonală: presupune capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea de sine; a gândi despre sine şi a se înţelege; a fi conştient de punctele tari şi de cele slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale; implică monitorizarea şi controlul eficient al gândurilor şi al emoţiilor; abilitatea de a se monitoriza în relaţiile interpersonale. E vorba de cunoaşterea de sine şi de luarea deciziilor pe baza cunoaşterii propriilor calităţi şi defecte.

Inteligenţa existenţială- în curs de definire- : presupune sensibilitatea şi capacitatea de a formula întrebări profunde despre existenţa umană (care este sensul vieţii, de ce murim şi cum am ajuns aici).

Fiecare inteligenţă se bazează, cel puţin iniţial, pe un potenţial bio-psihologic: anumite inteligenţe sunt mai bine dezvoltate (sunt „tari”, „promit”); altele mai puţin (sunt „slabe”, „în risc”). Acesta este mai apoi exprimat ca rezultat al jocului dintre factorii genetici şi de mediu.

Există o stadialitate a inteligenţelor care, în decupajul lui Gardner, include:
- capacitatea de a modela rudimentar;
- însuşirea /internalizarea sistemului simbolic specific;
- reprezentarea prin sistemul notaţional specific;
- exprimarea în registrul de roluri sociale şi profesionale (ultim stadiu care corespunde adolescenţei şi vârstei adulte).

Din punct de vedere biologic, inteligenţele sunt independente, în funcţie de diversele zone corticale care le guvernează. Cercetările pe indivizi care au suferit accidente cerebrale arată că anumite facultăţi dispar în timp ce altele se păstrează, în funcţie de zona afectată. La nivel individual, ele apar în combinaţii. Gardner consideră, de fapt, individul ca o „colecţie de inteligenţe”. Practic, el poate să nu fie în mod deosebit dotat în nici una dintre inteligenţe şi totul să se potrivească foarte bine unui anumit statut social şi profesional datorită unei combinaţii anumite de inteligenţe.