De dragul de a simți vântul (22)

#împreunăsuntembine

Zilele acestea triste am chef să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

Azi: Parcul Național Lacurile Plitvice (Croația) 

        

16 lacuri, separate de bariere de travertin, 92 de cascade, peșteri și izvoare, păduri maiestuoase. Ne-am plimbat pe podețe ore în șir, ne-am așezat pe margini de cascade, desprinse din film, ne-am oglindit în verde smarald, albastru și argintiu, am privit apa cazută în perdele de voal alb, palpitând în respirația apusului, am întrebat în șoaptă, complici: E raiul aici?

Străbăteam, evident, un tărâm interzis. Ne aflam, evident, într-un basm. Totul era prea ireal pentru a aparține acestei lumi.