joi, 9 aprilie 2020

De dragul de a simți vântul (18)


#împreunăsuntembine

Zilele acestea triste am chef să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.




Azi:  Barcelona
Despre prima și marea mea iubire, Barcelona, mi-e cel mai dificil să povestesc. Înseamnă să dau la o parte straturi - straturi din sufletul meu și să mă înfățișez în fața voastră golită de orice rezistențe, vulnerabilă și atât de nebunește îndrăgostită.
Ne-am cunoscut la malul mării, în port Vell: ea, extrem de renumită, învăluită cald într-un aer boem; eu, copilăresc de amuzată și detașată în fața ei. Ne-am regăsit apoi, plimbându-ne pe străduțe medievale înguste în Barri Gòtic și ascultând chitările pe treptele umbrite din fața Catedralei.  Și-atunci am înțeles că, oricât de mult aș rătăci în viață, aici voi fi întotdeauna Acasă.
Nu-mi aduceam aminte cum îmi imaginasem concret Barcelona, dar ea era prezentă în mine de la început, din vremea descoperirii primelor călătorii și a tăinuitelor secrete ale lumii, un simbol al orașului ideal, fericit, niciodată de atins, dar cu atât mai mult visat și dorit. Nu-mi aduceam aminte, dar am găsit Barcelona reală fără cusur, topită până la identitate în propriul meu lăuntru. Nu visam, erau toate acolo: și portul, și Mediterana, și faleza nesfârșită, și muntele, și grădinile exotice, și cartierele tăcute, și culoare, și miros, și Gaudi, doamne, peste tot și în toate Gaudi.
Barcelona, promovând spiritul libertății, spune lumii întregi: Poți deveni ceea ce vrei să fii! Dacă aveți nevoie de inspirație, acesta e un oraș pentru voi.
Pentru mine, Barcelona rămâne ceea ce e: orașul de care iremediabil m-am îndrăgostit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu