#impreunasuntembine |
Dragii mei copii de la clasa a IV-a B,
Dragi părinți,
Dragă
Vali,
Am
să vă povestesc o întâmplare. Ehe, au trecut mulți ani de atunci, dar ea rămâne
lipită de sufletul meu, ca un balsam pentru unele zile înnorate pe care vrei - nu
vrei le mai trăiești uneori în viață. E ceva la care revin de câte ori am nevoie
pentru că îmi amintește ce frumoși putem fi ÎMPREUNĂ.
Se apropia
Crăciunul. Cu miros de brad și de mere coapte. Atunci am început (ca) un joc
„Scrisori de la Moş Crăciun”. O minune de joc! Pentru 3 săptămâni, clasa
noastră (a
IV-a, exact ca voi!, eram învățătoarea lor) a
devenit Casa lui Moş Crăciun, iar elevii s-au tranformat în spiriduşii Moşului.
În scurt timp, cutia poștală așezată sub bradul din clasă s-a umplut cu mai
bine de O SUTĂ (!!!) de scrisori de la copiii din şcoală, scrisori pentru...
Moş Crăciun. ...Învăluiți în cântec de colindă, am citit cu nesaț scrisorile
copiilor și-apoi ne-am mobilizat şi am răspuns TUTUROR!!! Ce sentiment de
împlinire ai atunci când poţi să împlineşti visul cuiva! De Crăciunul acela am împărtășit bucurii izvorâte din lucruri mărunte: o
pungă de portocale pentru fetița care doar atât își dorea (nu voi uita
niciodată portocalele acelea!), o urare făcută din suflet, un zâmbet adresat colegilor
noștri mai mici sau mai mari, o poveste despre noi și pasiunile noastre, o
încurajare, o vorbă bună, un desen...
Aveți în linkul
de mai jos câteva imagini de atunci:
Știu, știu că nu e Crăciunul! Vine, în
schimb, Paștele acum…
În zilele acestea dificile pe care
întreaga lume le trăiește, ne putem “lupta” cu virusul respectând toate măsurile
de protecție știute (vezi o recapitulare a lor aici: https://econsiliere.blogspot.com/2020/03/despre-coronavirus-informeaza-te.html) și FIIND ÎMPREUNĂ, susținându-ne
unii pe alții.
Am aflat cu toții că, în acest moment, în județul
Suceava sunt mulți oameni bolnavi. Cunosc acolo o doamnă învățătoare, frumoasă
și bună (ca doamna voastră!). Are niște copii minunați, frumoși și deștepți (ca
voi!). Sunt în clasa I, la o școală dintr-un sat aflat la câțiva km de orașul
Suceava. Unii dintre ei locuiesc doar cu bunicii, părinții lor fiind plecați la
muncă în străinătate. (de dragul copiilor lor, NU au venit acasă acum și nu vor
veni nici de Paște). Nu e ușor să treci prin aceste momente dificile departe de
părinți, departe de doamna învățătoare…
Da, sunt în contact online, dar deja știm cu toții ca acesta nu poate
înlocui o îmbrățisare caldă (eu una abia aștept să mă revăd cu voi să vă strâng
tare în brațe!).
La ce mă gândeam?
Nu vreți să le facem o bucurie?
Să le scrieți niște scrisori, mesaje de încurajare, să
le povestiți despre voi, să le faceți un desen?
Le-am strânge pe toate și le-am trimite doamnei
învățătoare ca să le distribuie copiilor.
Ar fi amintirea lipită de sufletul vostru peste ani!
De ce voi?
Pentru că sunteți buni!
Pentru că puteți!
Pentru că puteți!
Pentru că sunteți speciali!
Ce ziceți?
Al vostru consilier școlar ,
Eta Șerbănoiu
PS. În 2015, cu o clasă a VIII-a (și ei foști elevi ai
doamnei Vali), am trimis scrisori tocmai în America! Vă las să descoperiți
această poveste aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu