De dragul de a simți vântul (19)

 #împreunăsuntembine

Zilele acestea triste am chef să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

Azi:  Londra

An la rândul între mine și Londra a fost o rivalitate mocnită. Apoi ne-am cunoscut. S-a dezvăluit sub ochii mei măreață, cum bine îi șade unei reședinte regale, mândră de mulțimea atracțiilor sale de top, înțesate de turiști din lumea largă. Și cumva a știut că nu mă poate seduce așa. Atunci a picurat cu miere peste Tamisa și mi-a purtat pașii către comorile ei ascunse. Din 2014 revin aici, an de an: pentru Docurile St Katharine. Locul în care mi-am predat sufletul Londrei.

Iubesc Londra din spatele arhicunoscutelor obiective turistice, o Londră care ți se strecoară magic sub piele, amintindu-ți de acasă. Nu știu de care acasă, poate una din altă viață. O Londră cu care iubesc să-mi însoțesc pașii: pe străzi străjuite de copaci bătrâni, printre case în cartiere boeme, scufundate în liniște, prin parcuri cu gazon impecabil, prin grădini secrete sau fără de capăt, la Docuri, prin biserici gotice, părăsite. Când merg la Londra aș vrea să mă pot transforma în abur, să pot să intru peste tot: printr-o fereastră uitată deschisă, printr-o gaură de cheie, pe sub o ușă colorată, în casele bătrâne, încuiate sau pe-o barcă acolo, pe Tamisa. Cât mi-ar plăcea să le aflu tainele, să le pot vedea nevăzutul.

London. Magic in the Air!