Autocontrolul comportamental. Diferenţe de gen (1)

Părinţii doresc ca în viaţa adultă copiii lor să fie persoane responsabile, cât mai bine adaptate la cerinţele societăţii.

“A disciplina” înseamnă a învăţa.

Dacă pedeapsa înseamnă sancţionarea comportamentelor neadecvate, greşite, disciplina presupune învăţarea şi încurajarea comportamentelor corecte, adecvate. Ea reprezintă un mod pozitiv de a ajuta şi orienta copiii astfel încât să dobândească abilităţile de autocontrol, necesare unei interacţiuni eficiente cu cei din jur.

O bună disciplină trebuie să dezvolte:
- sentimentul responsabilităţii,
- stima de sine,
- respectul,
- capacitatea de autodisciplină.

Disciplina îi ajută pe copii să înveţe să gândească şi să acţioneze într-o manieră ordonată, să înţeleagă consecinţele logice ale acţiunilor lor, să selecteze şi să utilizeze informaţia importantă pentru scopurile proprii, să respecte regulile şi valorile sociale comune.

Autocontrolul comportamental este un element esenţial în cadrul procesului de educare şi de disciplină. Managementul comportamental este rezultatul învăţării, fiind facilitat de structura neurohormonală.

Fetele, în general, prezintă abilităţi crescute de management comportamental şi de învăţare/perfecţionare a acestuia, întrucât au un nivel mai redus al serotoninei şi al metabolismului decât băieţii.

Din perspectiva autocontrolului comportamental băieţii sunt dezavantajaţi. Abilităţile atenţionale mai reduse şi comportamentul impulsiv, susţinute neurohormonal, implică un efort mai mare din partea băieţilor şi a părinţilor în educarea autocontrolului comportamental.

Aceasta poate însemna că va trebui să se insiste pe laturi diferite în educarea băieţilor şi a fetelor. În cazul băieţilor, trebuie insistat pe dezvoltarea autocontrolului, a strategiilor de rezolvare de probleme, a dezvoltării de răspunsuri alternative agresivităţii. La fete, trebuie stimulată mai mult asertivitatea. Dar în funcţie de fiecare copil, pot să apară probleme diferite care să necesite tehnici fără specificitate de gen.

Diferenţele între băieţi şi fete în ceea ce priveşte tipul de activităţi pe care le preferă determină diferenţe în mediu, cu largi implicaţii în dezvoltarea personală.

O serie de cercetări s-au focalizat asupra tipului de activităţi în care se implică fetele şi băieţii în timpul perioadelor de joacă şi au remarcat faptul că fetele preferă activităţile structurate într-o măsură mult mai mare decât băieţii (Huston & Carpenter, 1985, Huston &al., 1986, Hoyenga & Hoyenga, 1993).

Activităţile structurate sunt activităţile în are adulţii furnizează regulile, oferă orientare şi sugestii în legătură cu modul în care acţiunile trebuie realizate. O acţiune este mai mult sau mai puţin structurată în funcţie de măsura în care adultul interacţionează cu băieţii şi fetele implicate în activitate.

Material preluat din Ghidul „Diferenţe de gen în creşterea şi educarea copiilor. Instrument pentru consilieri şcolari, psihologi şi asistenţi sociali în lucrul cu părinţii”

Ghidul a apărut în cadrul proiectului „Voluntariat în sprijinul promovării egalităţii de gen – voluntare şi voluntari promovând egalitatea de gen în liceele bucureştene” derulat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE).
Coordonatoare proiect: Alina Chiriac
Autoare: Domnica Petrovai (coordonatoare), Bogdana Bursuc (coordonatoare), Raluca Anca, Raluca Tătaru, Diana Calenic

Echipa de consultanţi: Sabina Botea, Elena Cornescu, Aurelia Grigorescu, Roxana Iatan, Loana Ioniţă, Mihaela Oancea, Daniela Radu, Elena Şpoc, Marcela Marcinschi, Elena Salomia, Aura Stănculescu, Eta Şerbănoiu