Diferenţe de gen în orientarea pentru carieră (4)

Care este rolul şcolii în transmiterea diferenţelor de gen ca limită în orientarea pentru carieră?

La vârsta şcolară şi a adolescenţei, dezvoltarea şi alegerea carierei sunt influenţate în mare măsură de şcoală, incluzând experienţa şi alegerea disciplinelor de studiu, expectanţele de reuşită academică.

Diferenţele între fete şi băieţi, aşa cum sunt prezentate în literatura de specialitate, există atât la nivel experienţial, cât şi la nivel empiric. La nivel empiric, diferenţele există la matematică, ştiinţe şi lectură, precum şi în ceea ce priveşte înscrierile la cursuri superioare de matematică şi ştiinţe şi rata de absolvire a liceului şi facultăţii.

La nivel experienţial, diferenţele există în ceea ce priveşte stima de sine, percepţiile propriilor abilităţi, interacţiunea profesorilor cu elevii, precum şi în ceea ce priveşte recomandările şi oportunităţile care le sunt oferite.

Studiile arată că, deşi băieţii şi fetele încep grădiniţa de pe poziţii egale, până în clasa a XII-a fetele se situează pe o poziţie academică inferioară celei a băieţilor, mai ales în domeniul matematicii şi ştiinţei. Factori variaţi, ca statutul socio-economic, părinţii, profesorii şi colegii influenţează diferenţele de gen încă din primii ani de şcoală şi aceste diferenţe se accentuează şi persistă până la liceu. Cercetările arată că vârsta critică pentru dezvoltarea diferenţelor de gen este adolescenţa timpurie, în particular clasa a VII-a, în cursul căreia performanţa fetelor la matematică şi ştiinţe începe să scadă.

În consecinţă, adolescentele indică semnificativ mai puţină încredere decât adolescenţii relativ la succesul viitor în profesiile relaţionate cu ştiinţa şi tehnologia, cum ar fi matematica, ingineria (Eccles et al., 1999; Hollinger, 1983). În acelaşi timp, este semnificativ mai probabil ca adolescenţii, comparativ cu adolescentele, să se înscrie la cursuri de matematică şi ştiinţe fizice şi să urmeze o carieră tehnică. Auto-percepţiile tinerelor relativ la competenţa redusă şi aversiunea faţă de cursurile de matematică şi ştiinţe rezultă adesea în neimplicarea lor în ocupaţii viitoare în matematică şi ştiinţe (Benbow, 1988; Eccles et al., 1999).

Fetele au însă, constant pe parcursul liceului, performanţe mai mari la lectură şi compunere (Coley, 1989), în timp ce băieţii au o percepţie scăzută asupra abilităţilor lor verbale.

În acelaşi timp, în ceea ce priveşte performanţa scăzută a fetelor la testele standardizate, studiile consideră ca motiv posibil tratamentul diferenţiat faţă de fete şi băieţi în clasă. Testele standardizate cu răspunsuri cu alegeri multiple recompensează răspunsurile rapide şi asumarea riscului, caracteristice mai mult băieţilor decât fetelor. Carol Gilligan arată că fetele procesează şi exprimă cunoştinţele diferit şi într-un mod mai subtil, ele căutând nuanţele în exprimare, probabil datorită experienţelor de socializare care pun accent la fete, pe verbalizare, dialog, relaţionare.

Entwisle, Alexander & Olson (1994) explică cum aceste diferenţe în socializare şi de identitate de sex şi rol, care apar la vârste timpurii, pot rezulta în interesul scăzut al fetelor pentru matematică şi ştiinţe, ceea ce duce la participare redusă la cursurile de matematică şi ştiinţe în liceu şi, mai târziu, la cariere în matematică şi ştiinţe.

Congruent cu modelul de performanţă la matematică, studiile arată că utilizarea computerului de către fete tinde să scadă începând cu anii de gimnaziu, pentru ca în liceu să fie mai puţin probabil ca fetele să se înscrie la cursuri de calculatoare (Sanders, 1993; Holmes, 1991). Diferenţele în utilizarea computerului au fost asociate cu diferenţele de socializare, manifestate mai ales acasă, unde taţii şi fraţii utilizează cel mai mult calculatorul, sau determinate de programele de televiziune, unde bărbaţii sunt adesea prezentaţi în reclame sau roluri relaţionate cu computerul (Sanders, 1993). Aceste aspecte trebuie luate în considerare nu doar relativ la accesibilitatea redusă a fetelor la computere, ci mai ales pentru că această lipsă de acces are implicaţii asupra viitoarelor oportunităţi educaţionale, cât şi asupra opţiunilor şi alegerilor de carieră. În acelaşi timp, implicarea băieţilor în activităţi şi sarcini cu calculatorul le dezvoltă abilităţi şi interese care le oferă şanse mai mari pentru obţinerea unor slujbe mai bine plătite în domeniul informatic.

Fetele utilizează computerul pentru procesare de texte, în timp ce băieţii îl utilizează pentru programare.
Băieţii au atitudini mai pozitive decât fetele relativ la computere, considerându-le “mai distractive, mai importante, mai prietenoase” decât le consideră fetele. În acelaşi timp, fetele au mai puţină încredere în modul lor de utilizare a computerului, iar atât băieţii, cât şi fetele percep calculatorul ca aparţinând predominant domeniului masculin. Aceste atitudini contribuie la participare redusă din partea fetelor la cursurile de calculatoare şi la nivele variate de interes pentru acest domeniu.

Material preluat din Ghidul „Diferenţe de gen în creşterea şi educarea copiilor. Instrument pentru consilieri şcolari, psihologi şi asistenţi sociali în lucrul cu părinţii”

Ghidul a apărut în cadrul proiectului „Voluntariat în sprijinul promovării egalităţii de gen – voluntare şi voluntari promovând egalitatea de gen în liceele bucureştene” derulat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE).
Coordonatoare proiect: Alina Chiriac
Autoare: Domnica Petrovai (coordonatoare), Bogdana Bursuc (coordonatoare), Raluca Anca, Raluca Tătaru, Diana Calenic

Echipa de consultanţi: Sabina Botea, Elena Cornescu, Aurelia Grigorescu, Roxana Iatan, Loana Ioniţă, Mihaela Oancea, Daniela Radu, Elena Şpoc, Marcela Marcinschi, Elena Salomia, Aura Stănculescu, Eta Şerbănoiu