Tehnici de consiliere

C. Rogers propune urmatoarele tehnici de consiliere/ terapie (cf. Iolanda Mitrofan, 2000) :

•         reflectia,     meditatia,     afirmatii    cu     accent    pe sentimentele prezente;

•         reformularea continutului relatat de client;

•         acceptarea       neconditionata (atitudine  empatica autentica): acceptarea pozitiva verbala şi nonverbala.

In prezent se folosesc urmatoarele tehnici de consiliere nondirectiva:

A.    Tehnici de ascultare. Ascultarea activa

Pe parcursul relatarilor clientului, consilierul trebuie sa fie preocupat in permanenta de intrebari precum. Ce spune de fapt clientul ? ; Care sunt mesajele reale ale acestuia ?. Aceasta preocupare poate fi verbalizata prin afirmatii de tipul: Se pare ca suferiti mult din cauza faptului ca... .

In felul acesta, consilierul arata ca manifestă un interes sporit faţă de ceea exprima clientul, printr-o atitudine plina de atenţie şi solicitudine.

Tehnica ascultării include, cu deosebire, atentia acordata unor semne nonverbale: folosite nu pentru a exprima sentimente, ci pentru a le ascunde.

B.     Tehnici de reflectare:

a.   Repetitia ecou

Consilierul reia o secventa din relatarea clientului, accentuand cuvintele şi expresiile - cheie. Astfel, clientul este încurajat sa comunice şi, mai mult, acesta simte ca este inteles, acceptat, simte ca nu este singur.

Exemplu: Clientul: ...Eram atât de nefericit... . Consilierul: .. .Erati atât de nefericit... etc.

De aceea, reformularea mesajului clientului, utilizand alti termeni, considerati ca echivalenti, este superioara in masura in care evidentiaza un efort real de intelegere.

Exemplu: Clientul: ...Emm atât de nefericit... . Consilierul : ... Vreti să spuneti ca intâmplarea respectivă v-a intristat foarte mult... etc.

b. Repetitia pe alt ton. Consilierul reia o parte din relatarea clientului dar pe alt ton si cu o nuanta de umor, tocmai pentru a schimba viziunea sa asupra unor evenimente considerate negative.

C.     Tehnici de reformulare

A reformula inseamnă a spune cu alti termeni intr-o maniera mai concisa sau mai explicita ceea ce clientul tocmai a exprimat. O reformulare este corect efectuata si devine eficienta doar in masura in care intruneste acordul celui caruia ii este destinată (I. Dafinoiu, 2000, p. 125).

Pentru Rogers, acordul clientului reprezinta criteriul principal al validitatii reformularii; clientul este considerat expert in problema sa, cea mai informata persoana in legatura cu situatia pe care o traieste.

 trei procedee principale ale reformularii:

Exemplele care insotesc descrierea acestor procedee sunt preluate din lucrarea Elemente de psihoterapie integrativă, semnată de I. Dafinoiu (op. cit., pp. 126-127):

1.    Reformularea-reflectare - consilierul subliniaza
aspectele esentiale din relatarea clientului, pastrand însă
cadrul de referinta propus de client.

Exemplu: Clientul: ...Problema cu acest gen de sentimente placute este ca ma simt nefericit pentru ca stiu ca, dupa aceste extraordinare momente de improspatare a forte lor, voi recădea in starea de depresie. Consilierul: Daca inteleg bine, va spuneţi ca aceste reactii tonice sunt pasagere si acest fapt vă interzice orice satisfactie.

2.    Reformularea ca inversare a raportului figură-fond

este un procedeu care se foloseste, cu deosebire, atunci cand clientul este nemultumit de modul in care a reactionat intr-o anumita situatie ; ea permite sa se obţină o nouă viziune asupra ansamblului, fără a se adăuga sau omite ceva din relatarea clientului. Acest procedeu îşi are originea în teoria gestaltistă şi exprimă foarte bine concepţia rogersiană privind restructurarea câmpului.

Exemplu : Clientul: ...Sunt singurul din clasă care nu face nimic niciodată bine! Consilierul: ...După părerea dumneavoastră toţi ceilalţi reuşesc mai bine decât dumneavoastră ?

3. Reformularea-clarificare este un procedeu complex prin care consilierul formulează ceea ce clientul a simţit, dar nu poate exprima.

Exemplu : Clientul: Cumnatul meu este un tip literalmente plin de pretenţii. După el, numai persoana lui contează. Numai el are ceva de spus. Imediat ce apare, conversaţia este monopolizată de el. Pot să urez bună seara la toata lumea şi să plec. Consilierul: Nodul problemei nu este dat atât de aceste maniere, cât faptul că ele, într-un fel sau altul, vă deranjează, ajung să vă elimine.